Cea de-a şasea şi ultima ediţie, cuprinzând 291 de paragrafe, a fost terminată în 1842. Cartea prezintă bazele doctrinare ale homeopatiei şi principiile care le guvernează. Cuvântul „organon” provine din limba greacă şi înseamnă „instrument” şi alegerea acestui titlu denotă intenţia autorului de a oferi medicului indicaţiile necesare pentru a-şi exercita dificila artă a vindecării.

În lucrarea sa, Hahnemann critică în mod aspru alopatia, combate metodele de tratament învechite şi adesea periculoase - folosite de medicina oficială a epocii - oferă noi indicaţii în domeniul medicinii şi ilustrează bazele doctrinare ale unei noi discipline medicale potrivit căreia individul este înţeles ca un tot unitar, concepţie care o anunţă pe cea modernă - holistică - a bolii.